Androgyn.beauty's Blog

Mereu mi-a plăcut şi am preferat să studiez anumite probleme dintr-o perspectivă independentă, detaşată de sistem şi am căutat întotdeauna să ajung la esenţa lucrurilor pentru că numai axioma poate constitui o bază solidă într-o paradigmă coruptă. Altfel, riscul infectării cu neadevăr – voit generat  de către cercurile de interese manipulatoare -  este atât de mare încât nicio concluzie  nu poate constitui o premisă pentru a merge mai departe. Dacă aţi citit mai înainte subiectul referitor la Stat, atunci ştiţi cu siguranţă la ce anume mă refer. Din ce în ce mai multe “adevăruri” aproape universal recunoscute şi adoptate ca atare, s-au dovedit a fi false; multe dintre aceste falsuri se cunoşteau, dacă nu de la început, oricum de mult timp şi totuşi, din considerente obscure sau care ţin de interese personale sau de grup, nu au fost dezvăluite. Mai mult, probabil observând lejeritatea cu care întreaga omenire poate fi păcălită şi condusă, au apărut multe “adevăruri” construite fără a se da vreo importanţă adevărului, faptelor reale, aceste falsuri având doar scop de a manipula şi indobitoci populaţia. Scopul este clar: cei ce concentrează toate aceste informaţii importante, decid mersul progresului şi al civilizaţiei, obţinând profituri materiale inimaginabile. De câte ori n-am auzit la ştiri fraze ca “cercetătorii americani de la Universitatea X au descoperit cutare lucru”. Desigur că omul obişnuit, fără vreo pregătire superioară în domeniul respectiv, nu poate decât accepta ca adevăr ceea ce aude/vede prin intermediul canalelor media, dar problema este că nici chiar cercetătorii altor institute nu pot face mare lucru, din lipsa informaţiilor sau a tehnologiei care i-ar putea pune în situaţia de a verifica acele descoperiri. Şi chiar dacă ar avea mijloacele tehnologice, n-ar fi suficient, pentru că şi în comunitatea ştiinţifică funcţionează un anumit tip de cenzură, iar acest lucru nu este de mirare când ne gândim că sponsorizările vin fie din partea Statului, fie din partea unor industriaşi internaţionalizaţi. De fapt, acei cercetători capabili să ajungă la concluzii importante sunt toţi acaparaţi de acest monopol militaro-industrial care, asemeni unei găuri negre, absoarbe şi filtrează orice nouă descoperire; cei câţiva savanţi care se opun “trendului” sunt fie declaraţi nebuni, fie sunt marginalizaţi sau aduşi în sapă de lemn. Persecuţia este cu atât mai aspră cu cât subiectul atins este mai sensibil. Să aruncăm o privire doar la ceea ce se întâmplă în industria alimentară unde lupta dintre ramurile sale aduce pe piaţă în mod accelerat, tot mai multe descoperiri contradictorii. Azi unii cercetători ne îndeamnă să nu mai consumăm carne de porc, ci de pui, mâine vin alţii şi lansează tocmai ideea contrarie, carnea de porc bună, cea de pui, toxică. Iată o dovadă clară a mistificării adevărului deoarece, în mod simplu, observaţional, putem concluziona că toată hrana de origine animală conţine toxine şi deci este mai puţin dezirabilă într-o alimentaţie sănătoasă (de fapt, toxicitatea este doar unul dintre numeroasele motive pentru care hrana de origine animală n-ar trebui să facă parte dintr-o nutriţie corectă). Apoi, abandonând tărâmul acesta al hranei (foarte sensibil!), să ne uităm şi la ceea ce se întâmplă în sistemul energetic: deşi există deja o mulţime de alternative curate ale combustibililor fosili ca mijloc de obţinere a energiei, nu se trece la aplicarea acestora pe scară mondială, deşi acest proces costisitor iniţial, ar fi rapid amortizat iar poluarea ar scădea foarte mult. Nu, interesele materialist-imperialiste fac ca toate aceste brevete să fie cumpărate şi păstrate sub cheie chiar de către cei care ar trebui să le aplice, făcând ca poluarea să continuie şi costurile populaţiei să fie în continuare ridicate. Închipuiţi-vă ce-ar însemna ca toate autovehiculele să folosească energie reciclabilă gratuită: tuturor produselor le-ar scădea preţul (transportul fiind o componentă importantă a preţului oricărui produs final), călătoriile indiferent de distanţe ar fi ridicol de ieftine, ai putea merge până la Paris  cu avionul sau trenul supersonic, plătind preţul unui bilet de autobuz. Închipuiţi-vă ce deschidere ar însemna pentru Omenire. Dar energia nu se foloseşte numai pentru deplasare, ci şi în industrie pentru realizarea produselor intermediare sau finite, apoi pentru încălzirea spaţiilor comerciale sau de locuit, pentru iluminat, pentru tot ceea ce foloseşte omul modern în activitatea sa zilnică. Gratuitatea (sau aproape gratuitatea, dacă ne gândim că ar mai exista totuşi costuri de întreţinere şi modernizare, care există şi acum) energiei ar sălta întreaga civilizaţie până la un nivel greu de anticipat acum. Iar aceste tehnologii există! Şi sunt multiple! Din păcate, dependenţa lumii ştiinţifice faţă de cea financiar-guvernamentală, face ca, orice informaţie venită din partea autorităţilor să fie cel puţin privită cu reticenţă, mai ales de către cei care au cât de cât informaţii asupra manipulărilor care se întâmplă în fiecare zi şi pe orice continent. Acestea fiind spuse, voi începe să comentez unele dintre misterele (de fapt, mai bine argumentate de către cercetătorii independenţi decât de către cei guvernamentali) cele mai ascunse  (dar dezvăluite graţie şi deschiderii societăţii şi organizaţiilor non-guvernamentale care se observă de câţiva ani încoace) şi mai surprinzătoare ale Universului. Seria se va numi “Mistere” şi sper că vă va schimba puţin părerea despre viaţă, trezindu-vă pofta de a cunoaşte şi a gândi propriile raţionamente şi a vă forma propriile convingeri sau ipoteze.

Aşa cum am arătat şi în prima parte a acestui subiect, există soluţii (nu perfecte, dar perfectibile) pentru a schimba situaţia aberantă în care s-a ajuns, situaţie generată prin înlănţuirea complexă a mai multor factori, ca într-o spirală ADN. Problemele sunt atât de grave încât pun la îndoială însăşi existenţa umană pe Terra (vezi poluarea – cea accidentală, dar mai ales cea voită -, vezi creşterea demografică exponenţială din ultimul secol  care aduce în discuţie imposibilitatea asigurării hranei pentru toţi, vezi jocurile periculoase cu viruşi pe de o parte şi medicamente pe cealaltă parte, vezi lupta asta care se dă de către oameni împotriva oamenilor etc). Necesitatea schimbării în mentalitate şi clădirea unei noi temelii sociale este primordială, celelalte modificări venind ca o consecinţă normală a acestor schimbări. Aceste noi concepţii despre viaţă, familie, societate nu se pot însuşi însă, de către majoritatea oamenilor într-un timp foarte scurt, cu toate că “the time is now”: orice întârziere pune la îndoială rezultatul final. Din fericire, Omenirea, de câţiva ani, pare să fi intrat într-o perioadă fertilă dpdv al deschiderii şi al flexibilităţii în gândire, ceva asemănător Iluminismului, probabil chiar la o intensitate mai mare. Toate tipurile de relaţii interumane şi intra-sociale au ajuns să se întâmple într-un ritm nemaiîntâlnit (poate şi datorită modificării acelei constante Schumann – rezonanţa Pământului, care deşi este calculată în funcţie de viteza luminii şi de diametrul Terrei, iată că, începând cu anul 1980, a încetat să mai fie o constantă, mărindu-şi în mod accelerat valoarea) iar premisele unei mari schimbări la nivelul conştiinţei umane sunt tot mai evidente. Poate că anul 2012, sfârşitul său mai exact, va aduce întregul sistem actual, bazat pe lăcomie, risipă, poluare şi lipsă de (adevărată) libertate, în situaţia de a fi desfiinţat. Numai o simplă metamorfozare nu este suficientă, ea poate ascunde de fapt un proces de regresiune şi atunci cu siguranţă nimic bun nu se va mai alege; un moment important va fi ratat. E poate unica şansă, sunt multe indicii că alte populaţii, din perioadele foarte puţin cunoscute ale istoriei îndepărtate, au avut asemenea hopuri însă toate au decăzut şi în final au dispărut. Să nu păţim la fel, ar semăna prea mult cu mitul lui Sisif şi eu cred că Omenirea are un alt rol decât acela de a se construi şi apoi a se surpa, mileniu după mileniu. Din păcate, tot studiind acele vechi populaţii dispărute sau răvăşite de cotropitori, observăm că, societatea noastră, cultura noastră, spiritualitatea noastră este de cele mai multe ori inferioară, ne folosim de tehnologie pentru a descoperi informaţii pe care ceilalţi le-au dobândit pe care spirituală (şi nu mă refer aici la cea mai mare manipulare din istorie, religia), iar factorul demografic lucrează împotriva noastră. Totuşi, atâta vreme cât există o şansă, e bine să gândim pozitiv. Statul va trebui să dispară nu numai ca entitate supremă de control şi impunere; dacă nu va dispărea complet acest termen, nu am rezolvat nimic. Omenirea s-a dispersat prea mult pe criterii etnice, culturale, religioase când, de fapt, ea trebuia să se unească, să acţioneze ca un tot unitar. Omul când se naşte, se naşte liber, transferul ulterior de responsabilităţi şi obligaţii este malefic, are ca rezultat o pervertire şi o îndepărtare de la conceptul de umanitate, de apartenenţă la rasa umană. Termenii şi concepţiile introduse forţat (şi de cele mai multe ori, inconştient) în copilărie îl aduc pe viitorul tânăr în situaţia de a se poziţiona greşit faţă de o mulţime de semeni de-ai săi. Însăşi ideea de comunitate este perversă, ea implică interiorizare şi teamă de exterior, alienare. Aceste “traume invizibile” – impunerile social-culturale – nu conduc decât la ură şi angoasă, îi rup individul cordonul ce-l ţine în mod normal conectat la spiritualitatea colectivă. Această legătură ruptă doare şi-şi lasă amprenta pe tot ceea ce reuşeşte să facă acel individ de-a lungul vieţii sale, văduvindu-l de sentimentul cel mai intens şi mai frumos: acela de libertate totală în condiţiile apartenenţei, o apartenenţă firească şi care nu ştirbeşte deloc libertatea individului, aşa cum orice grup existent în societatea actuală impune anumite restricţii. Să sperăm că schimbarea va fi în sensul dobândirii libertăţii absolute.